Pe măsură ce luați Cundul la pas, veți întâlni plăcuțe mici cu vechile denumiri germane ale străzilor — amintiri tăcute ale trecutului săsesc al satului. Aceste semne marchează ceea ce odinioară erau artere distincte: diferite Gassen care purtau nume sau repere locale — nu doar poteci, ci identități de cartiere, fiecare cu rolul său în viața satului. Astăzi, toate aceste ulițe sunt reunite sub numele de Strada Principală. Însă cu sute de ani în urmă, fiecare nume de stradă purta o semnificație — legând o gospodărie, un grup de familii, o obligație comună.

Numele străzilor ca identitate și memorie

În multe sate săsești, denumirile medievale ale străzilor făceau adesea trimitere la familiile importante care locuiau acolo, la meșteșuguri locale, elemente naturale sau repere. Numele serveau nu doar pentru orientare, ci și ca marcaje ale geografiei sociale. Prin amplasarea unor semne moderne cu vechile denumiri germane, Reussdorf Experience onorează această hartă invizibilă a memoriei — amintind vizitatorilor și localnicilor deopotrivă că fiecare uliță a aparținut cândva unei comunități vii, nu doar unei bucăți de pământ. Aceste cartiere (în tradiția săsească numite uneori Nachbarschaften sau Nachbarschaftsverbände) erau mai mult decât simple grupuri de case. Ele erau asociații organizate de vecini care colaborau în munca de zi cu zi a satului. Apartenența era, de regulă, obligatorie pentru toate gospodăriile de adulți.
‍
Îndatoriri, ajutor reciproc și ordine comunală

În acest sistem, fiecare Nachbarschaft avea responsabilități și drepturi — un fel de micro-comunitate în interiorul satului. Printre îndatoririle tradiționale se numărau:

Îngrijirea și curățarea străzilor: menținerea în bună stare a potecilor, șanțurilor, rigolelor și spațiilor comune.
Sprijin la recoltă: când câmpul sau livada unui vecin avea nevoie de mai multe brațe în momente cruciale, cartierul se mobiliza pentru a ajuta.
Construcții și reparații: întreținerea structurilor comune (de exemplu garduri, drumuri, șuri) sau participarea la lucrări mai ample care serveau mai multor gospodării.
Evenimente de viață: ajutor sau contribuții la nunți, înmormântări, botezuri sau mutări. Vecinii puteau ajuta la căratul lemnelor, pregătirea mâncării sau prestarea de muncă fizică.
Vigilență comunitară: în vremuri de pericol (invazii, incendii, inundații), vecinii se sprijineau unii pe alții — în fortificare, pază sau alarmă.

Aceste practici întăreau coeziunea socială, încrederea și responsabilitatea colectivă. O singură gospodărie care își ignora datoriile risca sancțiuni sau dezaprobare, pentru că bunăstarea grupului depindea de fiecare membru. Istoricii subliniază că, în comunitățile săsești, astfel de grupuri de vecinătate erau comparabile cu vechile instituții de cartier germanice și erau adesea formalizate în frății sau confrerii obligatorii.

De la multe ulițe la o singură Stradă Principală

În timp, pe măsură ce populația a scăzut și granițele dintre cartiere s-au estompat, numeroasele ulițe distincte din Cund au fost reunite, în perioada comunistă, într-o singură adresă: Strada Principală. Vechile diviziuni de cartier s-au pierdut, dar ecoul rostului lor se mai simte în dispunerea caselor și în memoria păstrată prin semnele noastre. Prin readucerea la viață a vechilor denumiri de străzi pe plăcuțe și legarea lor de povești despre cooperare și datorie între vecini, Reussdorf Experience ne ajută să redescoperim felul în care trăiau sașii de odinioară — nu ca gospodării izolate, ci ca vecini interdependenți, cu responsabilități împărtășite și identitate comună.