Experiența Reussdorf vă invită să rătăciți pe ulițele sale și să ascultați ecourile tăcute ale timpului. În jurul satului veți găsi stâlpi mici cu coduri QR — porți digitale către viața de odinioară a acestui loc.

Scanați unul și veți descoperi povești de credință, muncă și reînnoire.Acesta nu este un muzeu. Este un sat viu, modelat de trecut, reînviat în prezent și deschis celor curioși.

Istoria satului Cund

Sosirea sașilor
‍
În secolul XII, regii maghiari au invitat coloniști pricepuți din regiunile vorbitoare de germană de-a lungul Rinului și Moselei pentru a întări și dezvolta granița sud-estica a regatului lor. Acești coloniști — cunoscuți mai târziu ca sași transilvăneni — au adus cu ei nu doar limba și meserii, ci și un puternic simț al ordinii, comunității și credinței.

Ei au întemeiat o rețea de sate și orașe fortificate în sudul Transilvaniei, fiecare având în centru biserica și piața.Cund a fost una dintre aceste așezări, menționată pentru prima dată în secolul XIV ca Reussdorf. Numele său provine probabil din regiunea râului Reuss din Germania, de unde au venit unii dintre primii săi fondatori.

O comunitate autosuficientă

Timp de secole, sașii au trăit în comunități strânse, autonome. Au construit case solide din piatră și cărămidă, dispuse în jurul unor curți generoase pentru agricultură, animale și depozitare. Biserica fortificată — care se află și astăzi mândră în centrul satului Cund — era atât centru spiritual cât și loc de refugiu în vremuri tulburi. Comerțul, meșteșugurile și agricultura au înflorit sub grija lor. Sașii au introdus tehnici agricole avansate, au cultivat livezi și podgorii și au produs textile fine, articole din lemn și metal. Breslele lor au menținut standarde ridicate și au transmis priceperea din generație în generație.

Credință, limbă și tradiție

Credința era în centrul vieții satului. Clopotul bisericii marca ritmul fiecărei zile, iar liturghia luterană, cântată în germană, unea comunitatea. Oamenii din Cund vorbeau dialectul saxon, își educau copiii în școli germane și sărbătoreau un calendar plin de sărbători, nunți și festivaluri care reflectau atât muncă asiduă cât și bucuria profundă de a trăi. Până în 1996, timp de peste șapte secole, la Cund au existat doar școală germană, grădiniță și biserică.Un secol de schimbăriSecolul douăzeci a adus mari tulburări. Războiul, schimbările de granițe și ascensiunea comunismului i-au forțat pe mulți sași să își părăsească locurile strămoșești. Familii care trăiseră la Cund timp de secole au emigrat în Germania, lăsând în urmă case, ferme și amintiri ce vorbesc încă despre o altă epocă. Chiar dacă comunitatea s-a împuținat, urmele sale rezistă — în piatra caselor, în zidurile bisericii, în livezi și în însăși structura satului.
‍
Renaștere și întoarcere

Astăzi, la Cund are loc o renaștere discretă. Câteva familii de sași s-au întors să își restaureze casele, iar alții — români locali, nou-veniți și călători străini — s-au alăturat pentru a păstra caracterul unic al satului, mai ales prin turism rural sustenabil, agricultură și producție alimentară.Împreună, ei dau viață nouă unui loc unde trecutul și prezentul se întâlnesc. "The Reussdorf Experience" face parte din această renaștere: o invitație de a redescoperi povestea unui popor a cărui dăruire, pricepere și simț al apartenenței au modelat inima Transilvaniei.